Propria hartă a cerului - Sara Nieto
"Numele ei era Celeste. Eu îmi terminam doctoratul în Astrofizică. Ea nu mi-a spus niciodată ce făcea. Timp de câteva luni coincideam în fiecare seară de vineri în taverna Gato, fără să ne punem de acord dar punctuali, la întâlnire. Dimineața obișnuiam să mă trezesc în camera ei, din acel apartament micuţ și vechi din cartierul Malasaña. În timp ce îmi strângeam hainele ce miroseau a tutun și alcool bâlbâiam scuze precum 《trebuie să studiez》 sau 《trebuie să termin o lucrare pentru luni》. Atunci ea s-a întors și îmi zicea cu un ton poznaş şi ispititor 《poți repeta lecția pe spatele meu》 în timp ce lăsa la vedere pielea albă și plină de alunițe. Eu nu mă puteam abține şi desenam cu limba constelația Andromeda, Dragonul sau Lebăda. De atunci, de fiecare dată când admir cerul nopții nu pot să-mi scot din minte că stelele au o delicioasă savoare sărată." Cine mi-ar fi spus acum jumătate de an că mă voi îndrăgosti de povestirile Sarei Nieto, diplomată în Biblioteconomie şi Lic